Armata Altfel

Nu știu dacă alții au făcut-o înainte de ’89, da’ eu am făcut-o… La armată mă refer. Da, una din aia în regim de semi detenție cu pretenție de ștaif de Pact de Varșovia. Cu lipsuri și greutăți, și cam mulți incompetenți la conducere, mare parte din ei școliți în lumina și sub pavăza „frunzei” moscovite, aduși pe tancurile bolșevice „eliberatoare”.
Noi, militarii, ne pregăteam din greu să atacăm NATO (pentru că dușmanul venea întotdeauna din vest, precum susținea un colonel „rachetist”) prin instrucții diverse la cartofi, porumbi, sfeclă, construcții, canal etc. Că de, eram educați în spiritul socialismului „mult lateral dezvoltat”, adică să știm să facem de toate în modul cel mai prost posibil pe o perioadă nedeterminată. Ei da, aveam și perioade de instrucție, trageri cu număr limitat de cartușe și transport cu ajutorul bocancilor la locurile cu pricina.
Necazurile alternau cu momentele hilare, dând un aer de caraghioslâc balcanic activităților desfășurate.
Nu mi-am propus să scriu despre greutăți și neajunsuri, ci să descriu câteva momente vesele sau dramatice care rupeau ritmul cazon și forțat al traiului milităresc.

Important este că vindecarea de prostie și fudulie se face cu puțină ironie, iar orice asemănare cu minerale, plante, animale sau alte personaje cunoscute este impur întâmplătoare.